Arhivă pentru Aprilie, 2010

„Cum iubeste un barbat o femeie?”

Posted in Making of - my blog on 30 Aprilie 2010 by Heliana Lixandra

Mi-am facut tema, „ER”! De aceea am si pus ghilimele la titlu.:P

1. Intrebarea asta are multe raspunsuri. Ca barbat, intr-un cuplu, daca vrei sa fii iubit, depinde de tine, si ca femeie la fel. Eu sunt de parere ca trebuie, ca femeie, sa stii sa te faci iubita. Nu trebuie sa fii falsa, pentru ca fiecare mod de a fi, isi gaseste perechea. Mai cred ca daca un barbat isi inseala femeia, este in cea mai mare parte…vina ei. Atunci cand inseli, o faci pentru ca iti lipseste ceva…sau poate (inca surprinzator pt mine) pentru ca i se permite. Sincer, din  perspectiva mea, femeile puternice vor avea intotdeauna de castigat. Nu trebuie sa fii mereu la dispozitia barbatului de langa tine ca sa te iubeasca. De asemenea, uneori asa gandesc si barbatii, daca inversam cuvinetele din propozitia precedenta. De aceea, unii domina, altii se lasa dominati. Uneori, insa, exista un echilibru, acestea fiind cazuri ..frumoase.

2. Cateodata am impresia ca atunci cand un barbat ajunge sa iubeasca, se implica mai mult emotional decat femeia.

3.  De multe ori am incercat sa ne contrazicem intre noi. Noi femeile spunem ca putem exista fara barbati, si ca ei nu pot exista fara noi, si invers. Prostii…nu putem exista unii fara ceilalti. Mi se par niste afirmatii superficiale. Si eu ma implicam in ele uneori, dar nu faceam decat sa ma joc;))

4. Cu siguranta as putea sa incep sa enumar motive pentru care un barbat incepe sa iubeasca o femeie, dar cred ca as termina realizand ca de fapt imi fac mie un portret cu motive pentru care cineva ar putea ajunge sa ma iubeasca:)))) sau as intocmi o lista despre cum si cand ma simt eu iubita..Si as face asta pentru ca suntem diferiti. Pentru ca avem asteptari si pretentii diferite. Pentru ca uneori cautam ceva, si gasim altceva care ne place si ne da asteptarile peste cap, schimbandu-ni-se principiile, sau scara de valori s-ar modifica. Ne deosebim prin caracterele noastre, deci nu putem sa iubim toti aceleasi lucru.

5. Daca eram baiat…m-ar fi chemat Vlad:)). Cred ca Vlad ar fi iubit o femeie in primul rand cat mai naturala. ( a nu se intelege neingrijita!)

6. Am tot scris aici…dar am ocolit subiectul principal. Stiti de ce? Pentru ca nu gasesc raspunsul la intrebare:). Chiar daca am fost iubita, si ma simt iubita, nu ma simt in masura sa raspund la intrebare. Nu-mi ramane decat sa va intreb:

BARBATI,  CUM IUBITI FEMEILE?

Anunțuri

Pentru cei care au vizitat acest blog, dar nu ma cunosc.

Posted in Making of - my blog on 23 Aprilie 2010 by Heliana Lixandra

Tot ce scriu este din perspectiva mea. Nu incerc sa par altceva,pentru ca imi place ceea ce sunt si ce gandesc, si nici nu dau copy-paste din alta parte. Posturile pe care le-am afisat pana acum, le-am scris pentru „inaugurarea” blog-ului meu:)). Deocamdata nu prea am timp sa ma ocup mai mult, dar o voi face in curand.

Aceste postari nu vor fi ca articolele dintr-o revista sau dintr-un ziar. Voi face referiri la mine (la personalitatea mea) si la felul in care privesc anumite lucruri.

Am facut blog-ul, nu din impresii false de vedetism, ci pentru ca imi place sa vorbesc, sa dezbat anumite subiecte, sa fiu deschisa. Intotdeauna m-am implicat in tot felul de proiecte, concursuri nationale, concursuri de teatru, voluntariat, olimpiade, muncesc de la 14 ani… Am o anumita experienta, pana la varsta asta, de 21 de ani. Cu alte cuvinte, mi-am permis sa-mi fac blog, si consider ca am ceva de spus.

VA URMA.

Dragostea. Fericire sau suferinta?

Posted in Making of - my blog on 21 Aprilie 2010 by Heliana Lixandra

Acestui post ii voi adauga o mica scriere pe care am compus-o acum cateva luni… Nu face parte din experienta personala. Poate ma voi regasi si eu in ea intr-o zi. Dupa ce veti citi, va veti da seama singuri cui ma adresez.

A fost o perioada in viata mea cand am iubit. A fost o perioada cand suferinta din iubire m-a facut sa uit de mine, de ce-mi place, de ce am nevoie. M-a facut sa uit ca trebuie sa fiu vesela, sa lupt pt viitorul meu, sa-mi duc planurile generale la indeplinire. M-a facut sa nu mai cred in mine, in capacitatile mele, sa uit ca aveam o incredere in mine care putea sa mute muntii din loc.

E frumos sa iubesti, sa fii atat de fericita incat ai impresia ca visezi, ca ai plecat din lumea aceea grea si complicata. Totul devine usor cand iubesti..te face sa nu mai vezi nimic, in afara de un “el”, care te-a hipnotizat, te-a fermecat, te-a facut sa zbori..

Insa, e frumos sa iubesti atunci cand stai pe un nor, si nu cazi de acolo de atatea ori, incat nu-ti doresti sa te mai intorci. Si nu-ti doresti sa te mai intorci pe acel nor, care candva era parte dintr-un basm.. dar care s-a transformat intr-o poveste urata, cu final dramatic si trist.

Ai plecat din lumea aceea grea, dar nu realizezi ca in aceasta lume traiesti. Ea te-a construit, ea te va ajuta sa te ridici, sa te dai cu capul de sol, dupa ce ai cazut de pe un nor, pentru a fi iar puternic. In aceasta lume te-ai nascut si, datorita tie ai devenit un personaj.  Trebuie sa iubesti ca sa o faci mai frumoasa, si mai buna, nu sa fugi din ea….cu sperante de copil.

Totul devine usor, pentru ca nu e greu sa zambesti. Chiar nu este. Dar poti sa zambesti numai atunci cand esti cu picioarele pe pamant si ai cu adevarat o realizare, un vis implinit de care uitasei atunci cand “el” iti controla universul.

Noi alegem pana la urma cum urcam si coboram…noi alegem cine trebuie sa ne stea alaturi. Un “el” egoist sau un “el” care te invata, pe care il inveti, care te iubeste, pe care il iubesti, care te apreciaza, pe care il apreciezi, care te respecta, pe care il respecti.

Nu spun nu iubirii, spun nu..norilor.. . Ei sa dispara. Sa apara soarele…care simti cum te face sa te topesti, de acolo de jos…de pe pamant, unde totul e greu, dar realizabil!

nu esti la moda, nu existi?!

Posted in Making of - my blog on 20 Aprilie 2010 by Heliana Lixandra

Ati iesit, probabil, de multe ori din casa, dupa pregatiri indelungate ce tin de vestimentatie, inca gandindu-va daca v-ati imbracat potrivit pentru evenimentul la care veti participa , daca va asortati corect culorile, daca pantofii corespund placut gentii pe care ati decis sa o purtati, etc. Este un lucru absolut natural sa va faceti aveti astfel de „probleme”. Acesta este mai degraba un aspect esential, pentru ca ne intereseaza si ne va interesa intotdeauna impresia pe care o lasam. Bineinteles, acum generalizez. Sunt si oameni carora nu le pasa de aceste amanunte. Acestia sunt oameni complexati, sau pur si simplu nepasionati de infrumusetarea fizica.

Insa, subiectul pe care vreau sa-l ating nu este asortatul hainelor, ci alegerea lor in functie de tendinte. Exista fete care se considera „fashion victim”. Eu nu ma incadrez in aceasta categorie. Singurul motiv pt care nu ma incadrez in aceasta descriere este pt ca pur si simplu nu-mi place. Pt mine (si nu cred ca asta este o dovada de lipsa de feminitate) este o pierdere de timp sa studiez cu atentie revistele si site-urile de moda. Poate arunc o privire , admir ceea ce imi place si bunul gust.

Fetele care se incadreaza in categoria „fashion victim”, se impart si ele in 2 compartimente:). Primul, este ocupat de fetite superficiale care sunt la moda pentru ca TREBUIE sa fie, si al doilea cu cele carora le place sa fie trendy, si merita tot respectul pentru eforturile pe care le depun pentru asta. Trebuie sa recunosc, ca le compatimesc pe cele din primul compartiment.

In cealalta categorie ma incadrez EU. Nu-mi place sa stau ore-n sir prin magazine, chiar daca imi plac cumparaturile. (Imi aduc aminte cand, pe la 18 ani, intr-o excursie de 2 saptamani in Franta, am aruncat toti banii pe mancare – vroiam sa experimentez ce nu gaseam in Romania – pe tot felul de distractii, pe mici cadouri pt cei de acasa si doar pe 5 articole vestimentare.) Nici macar nu sunt prea atenta la culorile care se poarta intr-un anumit sezon. Chiar daca stiu de ele, nu urmaresc sa ma incadrez intr-un tipar. Imi place sa fiu diferita, sa raman fidela propriului meu stil vestimentar.  Bine, dar sa nu intelegeti ca sunt lipsita de stil:)). Pun pe mine ce imi place, ce mi se potriveste, ce imi permit dpdv financiar.

Am urmarit odata, intamplator, o emisiune unde era invitata o vedeta ce se invarte prin cercul designeri-lor cunoscuti si oamenilor vizati mereu de presa. Am ramas dezgustata de una din afirmatiile ei.Spunea ca nu suporta femeile care cumpara fake-uri, ca se simte groaznic atunci cand merge pe strada si vede o persoana cu o geanta asemanatoare cu a ei, dar care este o copie proasta a originalului, ce a costat mai nimic, in comparatie cu a ei care valoreaza mii de euro. Pentru mine, asta inseamna sa fii superficial. Chiar daca iti permiti sa-ti cumperi hainele si accesoriile originale, nu inseamna ca nu poti fi lipsit de tact sau bun gust.

IN DEFINITIV, mai important mi se pare sa fii curat, sa fii destept, inteligent, sa ai atitudine si incredere in tine. Daca esti nemultumit de cum arati, sunt o gramada de solutii pentru a rezolva problema. Daca te consideri un pic mai grasut, poti sa alegi una dintre multele metode de a slabi. Daca te consideri prea slab, poti sa mai pui pe tine:P Incercati sa va placa de voi asa cum sunteti. Sa va acceptati defectele, si sa le vindecati sau sa le acoperiti pe cele care pot fii acoperite.

Cu alte cuvinte, aveti incredere in voi! Existati si fara tipar! Aveti curajul de a va imbraca asa cum va place,de a va spune parerea, de a fi voi insiva!

Hello, „blog”!

Posted in Making of - my blog on 20 Aprilie 2010 by Heliana Lixandra

In sfarsit, mi-am satisfacut placerea, si curiozitatea de a-mi  face un blog! Voi avea multe de scris. Sper sa am timp pentru asta, desi, sunt asa de incantata de idee, incat sigur nu voi abandona ceea ce am inceput.

Am cateva jurnale de cand eram mica. Ma prosteam, si mi se parea chiar interesant sa am un caiet de confesiuni. Eram, totusi, foarte sincera,  scriam TOT ce se putea, si incercam sa-mi ascund bine secretele. Secrete care, bineinteles, se rezumau la ce faceam la scoala, la baietii care imi placeau… . Erau lucruri care atunci imi pareau importante, dar care acum ma amuza. Ma bucur ca am cum sa-mi aduc aminte de Heliana – copilul de 10 ani-11 ani.

Asa privesc si acest blog. Doar ca voi scrie despre lucrurile importante de acum.

Nu ma adresez cuiva, in mod special.

Nu astept critici. O fac pentru mine si pentru prietenii mei.

%d blogeri au apreciat asta: