NU STIATI CA..
Am pus unii barbati in categoria „agenti de vanzari”! Acestia se pricep sa vanda foarte bine! Bineinteles, lucreaza pe baza de comision. Castigul este pe masura efortului lor. Uneori, nu trebuie sa depuna prea mult efort, si nici sa aiba o prea mare putere de convingere. Mai mult, lucreaza doar pentru ei, sau, atunci cand este cazul, in echipa.
Cumparatorii nici nu trebuie sa aiba nume. Nu trebuie sa aiba varsta, adresa, ocupatii. E suficient sa indeplineasca un singur criteriu. Sa fie femei! Femeile.. (o anumita categorie, sau poate marea majoritate – asta inca nu inteleg) cumpara! Cumpara pentru o promisiune.. un zambet, un pahar cu bautura.. sau o masa in oras. Cumpara pentru ca tot sunt impatimite ale shopping-ului. Pentru ca, in final, sa-si dea seama ca tot ele sunt cele care se vand:). Sau nu-si dau seama, dar piata e mare, si trec la altul. Totusi acum e criza. Poate nu mai ajung nici la masa din oras:))).
Eu nu ii acuz pe acesti agenti de vanzari iscusiti!:) Poate si pentru ca nu m-am vandut vreodata.. Totusi, il devalorific pe cel care nu are pretentii!––> E femeie? E ok! Trebuie sa aiba si el „material”..restul ce mai conteaza?
SA FIE CLAR: Nu ma adresez nimanui in acest post. Nu fac nicio aluzie! Este doar un punct de vedere. Al meu, bineinteles. Am aruncat o privire asa..din avion, si am imortalizato aici!
2 octombrie 2010 la 08:33
…de cand lumea si pamantul au existat si vor exista agentii de vanzari.Atunci knd se naste o cerere, oferta de cele mai multe ori e sora ei geamana. Atatat timp cat clienta, simte necesitatea de a obtine cu orice pret afectiune, romanta, lirism…e normal sa se gaseasca multi ce vor sa comercializeze chestia asta…pretul?, cateva clipe de clocotiri pentru agent, iluzia de magie pentru clienta:))..si crede ma ca, de cele mai multe ori pretul, e de departe mult inferior ”marfii”..dar asta e riscul unui agent, care, daca e un agent ce se respecta, are mereu un stoc infinit si variat de tot ceea ce o clienta are nevoie…sau crede ca are nevoie. Doar o corecta educatie a necesitatilor va putea eradica acest trafic:)..knd ele, clientele, vor invata ca in ele insele exista toate resursele vitale de care au nevoie..nu va mai exista cerere..si atunci tot ce va cauta se va numii incununare!..nu o completare. Va primii…nu va mai cumpara…:)
2 octombrie 2010 la 10:52
:)Nu pot sa-ti dau un raspuns.. Sa fiu de acord cu tine, e putin spus.
2 octombrie 2010 la 13:29
paradoxal. „vanzarea” asta e cea mai veche meserie din lume. nu cred ca se va schimba vreodata, atata timp cat oamenii consuma, au necesitati…si necesitatile variaza de la individ la individ, si in functie de emotiile fiecaruia…si emotiile sunt cam greu de controlat, nu? 😀
2 octombrie 2010 la 14:21
Da.. Asa e.. Tu ai folosit totusi un cuvant prea frumos pentru categoria de sus:)) Nu stiu daca „ei” au emotii 😛
2 octombrie 2010 la 14:25
au, dar este multa confuzie in jurul nostru…si multe lipsuri 😀 si vrem sa compensam cu altceva
2 octombrie 2010 la 14:42
Si asta cred ca e valabil pentru toata lumea, fara exceptie…
2 octombrie 2010 la 17:43
daca as avea puterea, i.as face pe toti oamenii buni…
2 octombrie 2010 la 00:10
scuze k ma bag aiurea…dar citind cele 60 de lucruri….imi dau seama k tu esti persoana….CARE MI-A PROMIS RAFAELLO!!! SI NU MI-A FACUT NICIODATAAAAAAAAAA !!!!!!!!! NICI TU NICI SORTA!!!!! 😦 SUNT PROFUND DEZAMAGIT ! MI-ATI DISTRUS COPILARIA 😀
2 octombrie 2010 la 00:43
Cristi!!:)) Uitasem:(..Dar daca nu ne-am mai vazut, nu ne-am mai auzit de atata timp..si am ramas prin Buc….:P Si nici pt mine n-am mai facut de mult timp;))
1 octombrie 2010 la 20:39
Urmaresc blogul tau de ceva vreme. Nu-mi amintesc foarte clar cum l-am gasit, dar mi se pare interesant.
Referitor la ce ai spus in postul tau, oamenii tranzactioneaza tot timpul. Asa au fost invatati, asa sunt construiti in secolul asta. Sunt dispusi sa vanda orice, au cate un pret pregatit chiar si pentru lucrurile cele mai importante pentru ei, dar nu mai sunt capabili sa cunoasca valoarea lor Asa ca toate au ajuns sa aibe un pret, dar nu mai au valoare.
Atunci cand totul ajunge sa fie de „vanzare”, nu prea mai gasesti lucruri cu adevarat importante, sau pretioase cu adevarat. Adica, merita sa te straduiesti doar sa obtii un lucru, nu sa-l mai si pastrezi. Viata a ajuns ca un fel de cursa sau ceva de genul.
Oscar Wilde zicea ca cinicii stiu pretul tuturor lucrurilor, dar nu cunosc valoarea niciunuia. Si incetul cu incetul, cu totii incepem sa devenim cinici.
2 octombrie 2010 la 00:44
🙂 Chiar ma bucur ca ai inteles exact ce trebuie din post!
30 septembrie 2010 la 06:28
:)))) Una bucata baiat de vanzare …!!!! detali la nr 0760xxxxxx :)))
30 septembrie 2010 la 04:13
De data asta sunt de acord cu ER 😀 , si eu i-as categorisi altfel, o persoana care nu urmareste o relatie de lunga durata ci un one night stand sa zicem ca ar fi aventurier desi termenul nu mi se pare cel mai potrivit, cat despre cei de care spui tu ca vand/se vand as gasi un alt nume… 😀
30 septembrie 2010 la 13:55
Ce nume?:P Eu gasit doar o cale de exprimare.. Nu am folosit cuvinte cu care sa fiu directa si obiectiva. M-am jucat cu cuvintele. Eram sigura ca postul asta o sa fie citit cu mai multe interpretari, si nu neaparat inteles.
30 septembrie 2010 la 14:26
Stai asa ca postul asta a fost profund, abia acum dupa ce l-am citit de 3 ori si l-am intors pe toate fetele am inteles unde bati(cred 😀 ).
Retrag tot ce am spus mai sus. 😀
Am inteles la ce te referi si ai dreptate desi nu vad un lucru 100% rau in asta, acum depinde si cum se face „vanzarea”. 😛
2 octombrie 2010 la 00:45
PHIUU:)) Ma simt mai bine acum 😛 Pai si eu am zis ca nu am nimic cu EI, cei la care ma refer;))
30 septembrie 2010 la 00:02
despre ce vorbesti mai exact?! 😀
30 septembrie 2010 la 00:07
Nu ai inteles nimic? Sau ai gasit cateva interpretari?:P
30 septembrie 2010 la 00:18
am gasit mai multe… nu inteleg ce vand mai exact agentii astia de vanzari…chiar asa, ce vand?
30 septembrie 2010 la 00:49
Pe ei..
Intr-adevar,, acum ma gandesc ca cine citeste, poate gasi mai multe interpretari..
Eu am ocolit asa unele cuvinte, nu am spus-o direct, probabil de-aia nu se intelege;))
30 septembrie 2010 la 00:54
ok, se vand pe ei…si femeile ii cumpara, da? cum? 😀 pe ce?
30 septembrie 2010 la 01:00
E vb de adeptii aventurilor. Si cu asta cred ca intelegi.
30 septembrie 2010 la 01:10
eu nu i.as categorisi ca pe adeptii aventurilor :)) i.as categorisi altfel 😛
30 septembrie 2010 la 01:30
cum? cum?;;)
30 septembrie 2010 la 10:03
pai in ultimul timp s.au cam pierdut unele notiuni, si.au pierdut valoarea. nu cred ca lumea din ziua de azi, de fapt tinerii din ziua de azi mai sunt in stare sa descrie o aventura…daramite sa o mai si traiasca. de ce spun asta? pai ma gandeam asa cum din ce in ce mai multe sentimente fata de un seaman de.al tau de sex opus dispar si sunt inlocuite: cu bani, benefecii materiale, vanzare de imagini false, s.a.m.d. preludiul nu mai este preludiu, este deja o negociere. 🙂 in viziunea si conceptia mea, aventura dintre „doi aventurieri” se consuma in urma unor atractii fizice puternice, curiozitatea de a gusta din fructul interzis, si multe altele 🙂 nicidecum din cauza banilor sau a altor beneficii de ordin material.
30 septembrie 2010 la 13:58
„nu cred ca lumea din ziua de azi, de fapt tinerii din ziua de azi mai sunt in stare sa descrie o aventura”. Frumos.:)
Eu nu pot vorbi prea mult despre aventuri. Nu pot sa scriu despre un lucru pe care nu l-am trait. De aceea, ce am scris acolo e un lucru simplu, cunoscut de toata lumea. Doar ca am folosit niste termeni de comparatie diferiti. Asta imi si place la post.
30 septembrie 2010 la 10:04
iar continuarea acestui comentariu o vei gasi pe blogul meu pt ca nu vreau sa avem iar discutii legate de tematica blogului :)))
30 septembrie 2010 la 13:59
:)))ok
30 septembrie 2010 la 10:46
erai nerabdatoare ca n.am scris nimic :)) uite am scris 😀
http://erautomotosport.wordpress.com/2010/09/30/modern-prostitution/
si ca sa vezi, chiar tu ai fost cea care m.a inspirat :))
30 septembrie 2010 la 14:22
nu cred ca e necesar sa ai o aventura sau sa fi avut o aventura ca sa poti sa vb despre asta 🙂