Fragmente din trecutul apropiat…

Un alt august care a trecut. E luna mea preferata. Poate cativa prieteni de-ai mei stiu de ce. Urmeaza zile urate. Urac zilele ploioase. Nimeni nu le suporta. Poate de aceea ar trebui sa le iubesc eu.

A fost prima luna pe care am trait-o. Am inceput prin a respira din cateva raze de soare. Cu el ma hranesc si acum.. Sunt in tren. Pe geam vad luna. Ma insoteste pana la Bucuresti.

E 28 august.. Mai sunt 3 zile.. Incepe un nou circuit. Iar ma simt pierduta in spatiu. Iar ma mut.. Ma indreptspre al 4 lea an din acest oras tipator.Am locuit in 4 locuri. In primele 3, fiecare pentru un an, iar in ultima locatie pt o luna jum. Nu stiu ce mai urmeaza. Chiar nu vad nimic.. Asta pentru ca sunt atat de derutata din cauza atator lucruri care s-au intamplat. A fost cea mai aspra vara a mea. Simt ca m-a mai educat putin. Mi-a mai deschis ochii, m-a mai maturizat. Am ajuns la acest cuvant. Il subliniez. Profit de el. Asadar, voi incepe in felul urmator:

MATURITATEA…

Imi vine sa rad. Maturitatea este un proces. E acel lucru pe care nu incetam sa il asteptam. E un lucru pe care il primim, in cantitati mai mari, mai mici, in functie de spatiul liber al fiecaruia pentru asa ceva.:)) Explicatia acestui cuvant este deja un cliseu.. In regula, nu vreau sa-i mai dau si eu o explicatie. Cred ca toti puteti avea la indemana oricand un DEX, sau aveti o definitie relativ clara pentru el. Insa, ma revolta felul in care vad unii maturitatea, si se folosesc de acest cuvant! Iar eu, din motive poate personale si observate de mine ma consider destul de matura. Daca credeti ca ma laud, puteti sa o faceti, pentru ca nu ma intereseaza. Imi permit sa afirm asta, avand in vedere ca sunt destul de dura in a ma analiza. Niciodata nu m-am multumit cu putin, nu m-am oprit acolo unde scrie „suficient”, „acceptabil” sau „imposibil”. Am luat absolut toate deciziile singura(am fost nevoita sa o fac, si mi-a si placut), am cautat solutii, am facut tot posibilul sa ies din orice problema.. Am impartit firul in patru si m-am descurcat.Cei apropiati stiu mai multe dedesubturi si lucruri prin care am trecut. Bineinteles, nu doar aceste exemple alcatuiesc cuvantul „maturitate”.. Dar m-am rezumat la a spune cateva din… „a fi eu”.:) Bun… pana aici totul imi e clar. Esti mai matur cu cat esti mai responsabil, serios, intelept, cu picioarele pe pamant, increzator..si lista poate continua. Ceea ce nu inteleg eu este: de ce vor unii sa pozeze in a fi neaparat maturi? De ce multi trebuie sa-si puna neaparat un ecuson pe care scrie „maturitate”, cu toate ca nici nu stiu ce inseamna si daca il merita? Da, poate da bine..  Insa nu e o crima daca inca mai copilaresti. Pentru ca, afirm cu certitudine ca un om matur stie sa fie serios uneori, stie sa copilareasca, sa rada, sa se dea intr-un leagan, sa se joace, alteori. Daca faci si aceste din urma lucruri, nu inseamna ca esti doar.. un copil.:)  Maturitatea nu aduce cu sine pierderea veseliei.. Iar unii uita de ea, din frica de a nu-si pierde acea eticheta.

As da si un exemplu aici… Nu voi da nume, insa va spun ca am o cunostinta, o EA, nu cu mult mai mare decat mine.. care este mai presus de orice persoana de varsta ei sau putin mai mare. In imaginatia ei. Nu dovedeste ca e matura, dar afirma cat de des poate intr-o conversatie, ca e desteapta, inteligenta, matura, serioasa, frumoasa, norocoasa,[…] numai laude aduse la adresa ei. Vorbeste de sus cu toata lumea.. si spune ca daca sta cu noi (cu mine, si alte pers din anturaj) da in mintea copiilor.:) Se imbraca foarte serios, foloseste anumite cuvinte.. si are impresia ca asta o face sa fie matura!:) Doamne, ce ma mai amuza.. dar in secret. Nu voi fi eu cea care o va apostrofa… pentru ca nu o consider prietena mea, si pentru ca am invatat, si inca mai invat ca nu toata lumea trebuie sa gandeasca la fel ca mine. Pur si simplu, ma obosesc astfel de persoane. Si ma enerveaza ipocrizia lor..

Nu varsta este buletinul maturitatii tale. Poti sa ai 20 de ani, si sa fii mai matur decat o persoana de 30 .

Sunt tot in tren. Nu mai ajung odata. E explicabil de ce am scris atat.. Pacat ca nu am net. Mi-e frig, mi-e somn… E amuzant felul in care dorm oamenii in tren.



23 Răspunsuri to “Fragmente din trecutul apropiat…”

  1. Maturitatea nu exista, este doar un concept obosit prin care incercam sa fim stapani pe propria noastra incertitudine.

    • Pai vezi ca ai dat singur/a un raspuns? Maturitatea nu e ..un lucru material. Chiar si prin ideea de concept, crezi, chiar daca nu-ti dai seama, ca exista.:)

      • La nivel discursiv, orice lucru exista. Daca folosim conceptul de Fat-Frumos in basme, el exista in lumea basmelor, dar nu in lumea reala, empirica, factuala. Putem sa vorbim de o anumita aplecare, influentare, cum se si intampla, dar real acel lucru nu exista. Conceptul de frumos, numar, bine, bun, rau, toate aceste himere lingvistice pun in evidenta porozitatea limbajului si nu intelesul in sine. Cand Platon se intreba despre ”frumos” nu facea decat sa arate ca orice concept in sine ascunde o idee, dar nu un lucru real. Exista la nivelul simtului comun, insa in plan ontologic, maturitatea poate sa nu existe. Mult succes cu blogul:)

      • Adevarat. Dar noi nu ne compunem numai din lucruri materiale.:)
        Multumesc.

  2. maturitatea…inseamna cunoastere si mai ales intelegere a ceea ce cunoastem, nu dintr un punct de vedere personal, aia nu e cunoastere, nici intelegere…(toata lumea e capabila mai mult sau mai putin bine sa perceapa ”adevarurile” personale), dar dintr un punct de vedere universal, al sistemului, nu al functiilor ce il compun, care sunt variabile…in consecinta lipsite de adevar, care e etern, imutabul.Asta binenteles, daca acceptam faptul ca fiecare din noi facem parte dintr un sistem, care ne influenteaza gandirea, simtirile si deci actiunile. Maturitatea, sau cunoasterea in final, chiar si intr o firava masura…e trista ca o zi ploioasa, fericiti cei neatinsi de ea, cei ce pot ramane copii, ce pot fi mangaiati de un egoism inocent…ceilalti, cei mai norocosi, uneori au taria sufleteasca de a l sfida(sistemul)..redevenind copii uneori, macar pt putin timp.

  3. cred ca maturitatea se dezvolta in timp…si cu experienta. cum mai treci un test din „scoala vietii” cum mai adaugi un grad maturitatii tale🙂
    nu m.am gandit niciodata la cat de matur sau imatur sunt😀 hmmmm…ciudat.
    tu cum te consideri?😀

  4. eu n.am inteles niciodata de ce unii oameni vor sa para maturi…serios acum. daca esti mai matur, ce? te baga lumea altfel in seama?!😀 doar pentru asta?

  5. thestranger89 Says:

    Maturitatea, un subiect curajos si pe marginea caruia se poate discuta mult.
    Nu stiu de ce isi inchipuie oamenii ca a fi matur e un lucru extraordinar…
    Oare faptul ca uneorite simti batran\a e un semn al instalarii maturitatii…

    PS:De ce ai luat trenul…cu autocarul erai deja la Buc🙂

  6. 🙂 cum dormeau oamenii in tren!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: