Pe scurt..

Am rarit chiar si vizitele mele pe aici, insa nu intentionat, ci pentru ca nu am stat pe net suficient zilele astea, incat sa am timp sa scriu ceva important…

Mi se face dor de blog..

Am intrat acum sa scriu concluzia zilei de azi:

Nu tine langa tine raul… care iti face si putin bine!

Voi reveni, curand!

 

29 Răspunsuri to “Pe scurt..”

  1. Super tare : „Nu tine langa tine raul… care iti face si putin bine!” Nici nu stiu cum am ajuns la blogu asta… da cred ca e cel mai bun lucru pe care il puteam citi in momentul de fata. Ms😛

  2. Cum a ramas cu romanul Eu l am terminat Succes

  3. Stefan Nicolescu Says:

    Termenul „Perfectiune” a fost inventat, draga Heliana, pentru a avea la ce sa aspiram… un lucru pe care nu-l vom dobandii niciodata …dar cu cat o sa incercam mai mult sa ne apropiem de el cu atat vom devenii mai buni… Zeii au fost perfecti… Iar acum traim niste vremuri care-i gasesc pe zei rapusi.. mercy upon our souls!

  4. Abia acum am inteles cu adevarat concluzia ta. Sau cel putin asa am impresia. Si mi se pare ca nu putem sa ne abtinem. Ca ne place sa ne facem rau. Ca ne place sa suferim.

    • Da, ne place sa suferim… Cu putine persoane am ajuns la un consens in ceea ce priveste aceasta parere.

      • Putina lumea vrea sa accepte treaba asta. E un fel de subiect tabu asa. :))

        As mai dezvolta pe tema asta ca e chiar interesanta(bine, de regula mai toate posturile tale dau de gandit), dar m-am bagat acum la novel writing month si trebuie sa scriu un roman pana la sfarsitul lunii. Ca la nebuni.

      • roman??? wow! Spune-mi mai multe despre asta.:)

      • http://www.nanowrimo.org/ – asta e site-ul unde organizeaza astia in fiecare an concursul asta.

        A prins destul de bine. Chiar si la noi. Anul asta sunt 134 de concurenti din Romania. Si chestia interesanta e ca pe langa faptul ca scrii un roman intr-un timp atat de scurt, cei de la creatspace iti ofera o copie gratis, doar asa sa te mandresti cu ea. Ah, si poti sa iti publici romanul pe Amazon.com si alte site-uri de profil.

        Bine nu pentru asta m-am apucat, ci doar pentru ca niciodata nu am scris asa de mult intr-un timp asa de scurt. Si sunt putini oameni care chiar reusesc performanta asta. Si in ultima perioada, mi-a fost destul de greu sa scriu.

        Nu prea sunt reguli, asa ca poti sa scrii in mare cam orice si cum vrei tu. De exemplu eu ma gandeam ca scriu la persoana a doua, dar m-am razgandit in cele din urma. In rest, poti aborda absolut ce gen vrei, cum vrei, chiar nu are importanta.

      • INTERESANT! Si ei ce vor face cu romanul tau?

      • Ei nimic. Se pune accentul pe cantitate, nu pe calitate. E cam ciudat. Castigi doar pentru ca reusesti sa faci o chestie de 50.000 de cuvinte. Asta inseamna ca sunt multi castigatori. Eventual, tu poti sa trimiti manuscrisul unei edituri. Si au fost cativa care au avut succes cu romanele scrise pentru concursul asta. Bine, mai e un concurs in care trebuie sa scrii un roman in 3 zile, dar e prea nebunie. E imposibil aproape. Mai ales sa faci ceva care sa merite osteneala.

        Ti-am spus. Eu particip mai mult pentru mine. Si asta imi place sa o spun foarte des. Pentru mine scrisul nu tine doar de nevoia de a comunica ceva cuiva.

        Stii cum m-am apucat de scris? Imaginandu-mi ca o sa devin un super mega scriitor, publicat si tradus si toate vrajelile astea. Si am gasit un forum pe net si am postat o povestire. Si iti dai seama ca eu eram foarte mandru de povestirea mea si asa. Deh, in mintea noastra lucrurile sunt mult mai frumoase decat in realitate. Si acolo, mi-a zis unul ca ori sunt retardat, ori am 14 ani. Chestia era ca eu chiar aveam 14 ani, dar nu vroiam sa recunosc. Si m-am tot balacarit cu ala pe forum acolo. Eu ii tot dadeam cu chestia ca eu scriu pentru mine, si el ca nu are nicio importanta si ca treaba asta nu ma scuza de faptul ca sunt analfabet. Dar toata treaba asta, trebuie sa recunosc ca m-a motivat sa continui sa scriu. Doar pentru ca ma gandeam la un anonim de-asta, pe care nu-l cunosteam, care cu siguranta ca nu ma cunostea, dar isi dorea ca eu sa nu mai scriu.

        Poate daca reusesc sa termin romanul asta, ti-l trimit sa-l citesti. :)) Sa vezi daca intr-o luna de zile se poate face ceva care sa merite cu adevarat osteneala.

      • hmmm…E totusi riscant.. Pentru ca nu e vorba de o povestire de cateva pagini, ci de un roman. Ar fi bine sa ramana cu numele tau pe el. Oricum, cred ca e o mare provocare. Astept sa-l termini!:D SUCCES!

      • Si ce scriai tu la 14 ani?:P

      • Iti dai seama ca scriam foarte prost. Din orice idee incercam sa fac un roman. Si ma „inspiram” dubios de mult din filmele si cartile care imi placusera. Si am tinut-o asa cativa ani, timp in care am mai si citit si am inceput sa-mi dau seama cat de cat cum sta treaba cu scrisul.

        Apoi a urmat o perioada de cativa ani in care ajunsesem obsedat de originalitate. Cautam idei cat mai originale care sa-mi sustina povestile, personaje cat mai ciudate si tot asa. Si pana la urma am realizat ca, in fond, s-a scris despre tot ce se putea de cateva sute de ani si ca sunt doar cateva idei originale. Restul sunt doar interpretari.

        Asa ca pe la vreo 18 ani asa, cand am si inceput sa particip la concursuri, sa ma gandesc serios sa devin un autor publicat, am inceput sa nu ma mai preocupe asa de mult ce scriam, ci cum. Asa ca am inceput sa fiu mai experimental(sa scriu la persoana a doua, sa scriu o nuvela dintr-un singur paragraf, sa abordez genuri mai putin cunoscute publicului larg cum ar fi realismul magic, steampunk, istorie alternativa). Si pot sa spun ca a fost o perioada foarte frumoasa. Apoi m-am lasat de scris. Asa, pur si simplu, dintr-o data.

        Ma intreb de multe ori de ce oare m-am lasat de scris, dar nu cred ca o sa reusesc sa-mi raspund la intrebarea asta vreodata. Presupun ca pur si simplu imi placea sa fiu la fel ca toti ceilalti. Oricum cei mai multi dintre prietenii mei, chiar si cei foarte buni, nici nu stiu ca scriu. Sau daca stiu, oricum nu le-am dat niciodata sa citeasca. Sunt foarte putini cei care imi citesc „capodoperele”.🙂

        In fine, m-am apucat din nou de scris de cateva luni. Pentru ca am realizat ca este singurul lucru care imi place cu adevarat. Si singurul lucru pentru care se merita sa-mi pierd timpul.

        Eu am o filosofie de viata foarte simpla: „Intotdeauna putem sa facem ceea ce vrem, trebuie doar sa fim dispusi sa suportam consecintele”. Presupun ca intr-un fel, fraza asta ar putea sa fii definitia curajului.

        Nu stiu sigur daca ti-am raspuns la intrebare sau nu, dar oricum eu ma bucur ca am mai luat o pauza dupa ce am stat toata noaptea sa scriu. Am ajuns la 9000 de cuvinte. Inca 41000 de mii si gata. :))

      • Si eu ma jucam cu scrisul de mica…. Dar nu m-am lasat niciodata. In schimb m-am lasat de altceva..de pictat, de desenat. M-am lasat brusc.;))
        Spor acolo, sunt curioasa ce-o sa iasa;))

      • da…nici fluturi nu mai stii sa desenezi😉

      • heeey! ba da…ultimul pe care l-am desenat stii foarte bine in ce scop a fost…Dar din pacate a ramas doar pe hartie:(

      • pacat…:) mare pacat!

      • da…:) n-a fost neaparat vb de timp, au fost alte lucruri…
        Nu vezi ca nici cu blog-ul n-am mai facut nimic?
        Lasa ca revin eu…:)

  5. tie ti s.a intamplat?😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: