PE INTELESUL MEU, INCA O DATA ! :)
Nu exista prieteni adevarati.:) Ma gandeam de mult ca e asa, insa nu am stiut niciodata de ce, si cum e sa crezi asta.
Nu stim sa fim prieteni adevarati. Sunt oameni mai rai, mai buni, mai dispusi sa-i ajute pe altii, sau nu, mai dispusi sa asculte, sau nu, mai atenti, mai indiferenti, mai ipocriti, mai sinceri, mai lasi, mai curajosi… Dar prieten adevarat nu exista. Aceasta sintagma este echivalenta cu cuvantul „perfectiune”. Nu stim ce inseamna. Perfecti nu vom fi niciodata. Nici nu inteleg de ce folosim termenul asta sau de ce a fost conceput.
Dar nu e o crima, si nici un neajuns. Nu e un motiv de nefericire sau dezamagire. E doar un adevar care trebuie, cu timpul, acceptat!:)
This entry was posted on 12 noiembrie 2010 at 14:19 and is filed under Social. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
2 ianuarie 2011 la 23:49
observ cu tristete ca ai inceput, incet, incet sa cresti…ai sa cresti si mai mult..pregateste te!
10 ianuarie 2011 la 14:48
Cred ca pot gasi mai multe interpretari aici….Ma ajuti putin?:)
15 ianuarie 2011 la 14:51
nu te pot ajuta, te pot urmari doar…odata ai scris despre maturitate si acest post, vrei nu vrei, e o extensie al aceluia…ne am construit o lume rea, inaintarea in varsta nu face altceva decat sa dezvaluie acest rau, pregatit cu atata truda si incrancenare de toti cei de fapt ne iubesc… rau pe care privirea de copil nu l poate percepe. Tu, evident, cresti!..din ce in ce mai mult lumea iti va arata fata ei reala, o fata pe care tu, pana acum copil fiind, nu ai avut capacitatea sa o vezi, dar din care insati parte integranta faci. Sunt deacord cu cei de parere ca rautatea acestei lumi nu sta in ..lume, ci in mintea noastra..a fiecaruia in parte, iar aroganta de a crede ca noi suntem unicii ”rai”..mai devreme sau mai tarziu ne vine impotriva.
15 ianuarie 2011 la 15:19
Adevarat. Sunt unele lucruri, sau erau unele lucruri pe care NUU vroiam sa le vad.:) Uneori ne mintim singuri, pentru ca adevarul face rau… Dar uite ca acest adevar, de fapt, prinde bine…si nu scoate in evidenta neaparat un rau….
29 decembrie 2010 la 23:36
Hell is other people (J.P. Sartre)
29 decembrie 2010 la 23:39
Nu stiu cine esti, dar m-ai fermecat putin cu : J.P.Sartre 😀
30 decembrie 2010 la 08:17
Ma simt flatat ;)) dragut blogu’; imi place ca spui ceea ce simti cu adevarat. Imi pare bine sa vad unele ganduri de ale mele spuse de altcineva …anyway… Multe bucurii in anul care vine si sa fii iubita!
10 ianuarie 2011 la 14:51
Inseamna ca gandurile noastre se aseamana! Ma bucur sa aud.:)
Multumesc pt urare, la fel si tie!
7 decembrie 2010 la 13:37
Tu poti fi prietenul cel mai bun pentru cineva. Cateodata chiar simti asta cu tot sinele tau deci in acel moment daca cineva te contrazice tu il renegi! Cred ca adevarul nu este departe de ce ai spus dar formularea corecta ar fi: nu suntem prieteni adevarati pentru totdeuna, viata insasi este o sinusoidala nu ai cum sa fi atat de maleabil dar, candva, undeva pentru cineva tu ai fost perfect, ai fost cel mai adevarat prieten al lui (ei)! O zi frumoasa.
20 noiembrie 2010 la 22:39
trebuie sa stai mult sa cugetezi pina ati alege adevaratii prieteni,fiecere poate avea doar un prieten…cu care sa-ti creezi viitorul ,sa va amintiti trecutul si sa savurati prezentul.Traim intr-o lume in care timpul nu ne m-ai ajunge, prietenii dispar incet-incet, goana dupa mai mult incepe sa stapaneasca si frumosul se pierde pe zi ce trece. Dar prieteni adevarati exista. 🙂
20 noiembrie 2010 la 23:29
🙂 E bine ca si tu, si alte persoane credeti asta.
Eu am scris doar din punctul meu de vedere.. Eu nu mai am asteptari. Am prieteni, dar nu exclud faptul ca ma pot dezamagi oricand. Si ca au facut-o totusi si am iertat…dar nu in baza continuarii unei prietenii adevarate.:)
21 noiembrie 2010 la 00:52
Negativismul nu va duce nicaieri, decat la noi esecuri, care vor genera tot atatea noi dezamagiri.e de preferat sa nu ajungi sa fii dezamagita. Dar se intampla. Dintr-un motiv sau altul, la un moment dat te dezamageste ceva sau cineva,atunci suni un prieten adevarat..:P :))
21 noiembrie 2010 la 14:50
Nu ai cum sa negi ceva ce oricum nu exista.:P
21 noiembrie 2010 la 15:06
nu vrei si tu… si gata! :))) tu zici ca nu sunt prieteni adevarati noi zicem ca exista!
21 noiembrie 2010 la 15:13
😛
21 noiembrie 2010 la 14:34
:)) pai ce rost mai are sa tii langa tine oamenii in care tu nu crezi?! o sa ajungi sa nu mai crezi nici in tine 😉
21 noiembrie 2010 la 14:57
Eu cred ca ei nu sunt prieteni adevarati. Dar ti-am mai spus, tin la ei, imi sunt prieteni, dar nu am incredere totala in ei. Am in mine…
21 noiembrie 2010 la 15:07
poti sa ne exemplifici macar un motiv pentru care nu poti avea incredere totala in prieteni de.ai tai?!
21 noiembrie 2010 la 15:12
Da. De fiecare data am fost dezamagita..
21 noiembrie 2010 la 15:17
cum?! 🙂
21 noiembrie 2010 la 15:32
Nu pot. Nu mi se pare frumos si corect sa dezvolt asta aici.. 😛
Nu stiu cat sunt de exigenta. Eu iert destul de repede daca ajung sa tin la cineva..Dar am grija pe viitor, si nu-i mai acord atata incredere…
21 noiembrie 2010 la 15:25
te intreb asta ca sa imi dau seama cat de exigenta esti…:))
20 noiembrie 2010 la 20:44
Am scris un aforism candva:
Prieten
Duşmanul este cel mai bun prieten, singurul ce vine să te arate cu adevărat. Dacă vrei să afli ceva despre tine, nu te duce la cel apropiat, oricum el nu există, du-te la un şarpe, fă-l să te scuipe cu venin şi aşa o să afli ce se spune despre tine.
20 noiembrie 2010 la 21:18
:)) adevarat!
19 noiembrie 2010 la 14:42
Prietenul adevarat te cunoaste atat de bine ca intelege si cand esti nesimtit….e cel care stie cand sa iasa din peisaj si cand sa revina, care sta acolo cand ai nevoie de el, si nu din dragoste, ci din principiu si din faptul ca stie ca ai face acelasi lucru. Treaba e ca indoiala si tradarea apare mereu din cauza subiectivitatii, noi o luam ca pe o greseala capitala. Asta nu e corect. Pentru o eroare, fie si o rautate, stergem ani, stergem un suflet care ne simte si ne anticipeaza. Toleranta iti deschide ochii…cand esti lovit si accepti asta, incepi sa vezi.
Oamenii astia nu se cauta….se gasesc, pur si simplu…si raman, asa iti dai seama cine sunt, ca inorogii, nu crezi in ei pana nu ii vezi :).
Sa nu credeti in ei :)! asta inseamna ca abia de acum trebuie sa apara. Si daca nu vor aparea inseamna ca aveti in viata ceva mai pretios.
19 noiembrie 2010 la 14:55
frumoasa teorie…. Sper sa ai ce ai scris tu aici.:)
19 noiembrie 2010 la 15:21
Multumesc lui Bunelu’, am, sau asa cred, pentru ca si eu ma consider un astfel de prieten in cazurile in discutie:)
15 noiembrie 2010 la 14:03
Poate ca sunt unii oameni care realizeaza treaba asta, dar nu o accepta niciodata cu adevarat.
Cel putin mie mi se pare ca toata viata invatam ca cei din jur ar putea oricand sa ne dezamageasca. Dar niciodata nu suntem pregatiti pentru momentele in care noi ajungem sa ii dezamagim pe cei din jur.
16 noiembrie 2010 la 12:28
Da, adevarat si corect, avand in vedere si ultima fraza.:)
12 noiembrie 2010 la 15:23
eu zic sa te mai gandesti…:) prietenii adevarati sunt „prietenii” care.ti sunt prieteni si cand ti.e bine si cand ti.e rau… si pe cei adevarati ii deosebesti de cei „neadevarati” atunci cand esti la greu…
stiu asta din experienta… 😉
16 noiembrie 2010 la 12:30
Corect. Sunt si oameni langa tine care iti sunt alaturi si cand ti-e rau… Dar o prietenie nu consta numai in asta, daca prin alt mod te dezamageste. Asta am si scris. Sunt si oameni buni. Si eu ma consider un om bun. Dar prieten adevarat, din toate punctele de vedere…pentru mine, nu exista.
16 noiembrie 2010 la 13:33
toti avem defecte, toti gresim. N.ai cum sa gasesti „prietenul adevarat perfect”…:)) e suficient, ca atunci cand trebuie, sa fie acolo orice ar fi si il poti numi prieten adevarat…nu stiu ce vrei sa spui cu „prin alt mod te dezamageste”…
19 noiembrie 2010 la 14:41
Pai nu e suficient doar sa fie alaturi de tine la greu…. Poate sa faca asta, dar in alta situatie sa te dezamageasca…. Da, avem prieteni, si tinem la ei, pentru ca ne este imposibil sa nu ne atasam de oameni… Dar prieteni adevarati nu exista.
19 noiembrie 2010 la 15:16
Ba da exista!!! o sa.mi caut cuvintele sa iti expun de asa natura incat sa iti schimbi parerea :))
20 noiembrie 2010 la 16:58
Astept…:P
20 noiembrie 2010 la 21:31
si se pare ca eu sunt singurul de aici care are o parere diferita…eu zic ca prieteni adevarati exista… si zic asta pentru ca aveam mai multi prieteni odata, iar cand au fost pusi la incercare putini au mai ramas, foarte putini, ii numar pe degetele de la o singura mana…
v.ati gandit vreodata ca daca v.ati face prieteni intro perioada „mai grea” a vietii voastre, aceia s.ar putea sa va fie adevaratii prieteni?
20 noiembrie 2010 la 21:44
Da…e devarat, au ramas! Dar … nu mai pot considera prieten adevarat pe nimeni. Si am atatea motive sa o zic.. In fine:D Nu ma plang, inteleg, si nu judec..
20 noiembrie 2010 la 21:50
dar tu ai putea sa fii prieten adevarat? esti prieten adevarat? 🙂
20 noiembrie 2010 la 23:32
Foarte buna intrebare. Mereu am crezut ca pot. Mereu mi-a placut sa fiu…. Inca mai cred… Dar sunt constienta ca si eu gresesc la randul meu, intr-un fel sau altul. Atunci cand am tras concluzia ca nu exista prieteni adevarati…nu m=am separat pe mine de restul lumii, in sensul ca nu i-am judecat pe restul iar pe mine m-am pus pe un piedestal…Nu…sunt constienta si eu de defectele mele.:)
20 noiembrie 2010 la 23:59
si totusi poti fi prieten adevarat 😉 iti faci prea multe griji, prietenii adevarati nu.i descoperi imediat…ii descoperi in timp…timpul iti va arata cine ti.e prieten…cu adevarat 🙂
21 noiembrie 2010 la 14:31
si mai zic ca, conceptia femeii despre prietenie adevarata e diferita de conceptia barbatului despre prietenie adevarata 🙂 vad barbatii mult mai capabili de prietenii adevarate decat ar fi femeile, dar totusi totul difera de la individ/a la individ/a… nu sunt misogin, dar femeile sunt intro competitie continua, sunt invidioase una pe alta…Iar tu Heliana, esti indiviata in primul rand, doar ca primesti mai multa atentie decat altele din partea barbatilor 😉 nu te intrebi de ce nu sunt femei fidele blogului tau?! N.ai observat ca mai toti „comentatorii” tai sunt barbati?! 🙂 Cum am mai zis…”un blestem” cu care va trebui sa traiesti toata viata :))
21 noiembrie 2010 la 14:58
hmmm…
Pai mai este un motiv pentru care nu prea am fete pe aici. Nu scriu despre unghii si par:))
21 noiembrie 2010 la 15:01
adica vrei sa spui ca femeile nu sunt capabile de lucruri mai profunde?! 🙂
21 noiembrie 2010 la 15:15
:))) NUUU…Ca am si cateva fete care au mai intrat. Dar nu cred ca am scris lucruri interesante pt femei. Bine, asta cred ca e un motiv… Alte motive nu cunosc….
12 noiembrie 2010 la 14:51
Dintotdeauna a existat un lucru spre care toti tindem dar nu il putem atinge si pentru ca trebuia sa poarte un nume i s-a spus perfectiune.
Eu cand spunem ca lucrurile sunt mai mult gri decat in alb sau negru tu batman batman :)))
16 noiembrie 2010 la 12:31
:))…Da….In ultima parte m-ai cam inchis…
12 noiembrie 2010 la 14:40
exista prieteni adevarati, doar ca prietenii adevarati sunt si ei oameni care au lipsurile lor,ideeile si convingerile lor.oameni care isi aduc in prietenie si problemele personale. care uneori nu pot fi prieteni cu tine,pentru ca ar face mai mult rau.
un prieten adevarat nu fuge,sta acolo chiar daca vrea sa plece,in speranta ca lucrurile se vor schimba.
uneori trebuie sa te distantezi putin pentru a putea vedea lucrurile dintr-o alta perspectiva,ca sa poti face o schimbare…
16 noiembrie 2010 la 12:35
Hey! Tu.. Nu esti un nimeni!:) Nu are rost sa transform blogul intr-o pagina de sentimentalisme… Dar, stii ca tin la tine oricum, si voi fi langa tine atunci cand vei avea nevoie. Dar continui sa cred adevarat tot ce am scris in post. Te pup..