Archive for the ASA SUNT EU! :) / This is ME Category

…….thoughts.

Posted in ASA SUNT EU! :) / This is ME on 3 Septembrie 2013 by Heliana Lixandra

I believe sometimes fear is a good thing. Being afraid could mean that you’re not stupid.

Consider ca / I believe that

Posted in ASA SUNT EU! :) / This is ME on 13 Februarie 2013 by Heliana Lixandra

Nu exista GHINION. Exista neatentie, lene, impotrivire, frica, lipsa de dorinta, iresponsabilitate. Exista „momentul nepotrivit”, nerabdare, inconstienta, lipsa de informatie sau de cap. Si mai exista lucruri care se intampla pt. ca asa trebuie.Nu exista GHINION.

There is no such thing as BAD LUCK. There is negligence, denial, fear, unwillingness, irresponsibillity. There is such thing as „the wrong moment”, lack of awareness, stupidity, impatience and unconsciousness. And there are things that happen for a reason. There is no such thing as BAD LUCK.

Inapoi la 17 ani !?!

Posted in ASA SUNT EU! :) / This is ME with tags , , on 23 Noiembrie 2012 by Heliana Lixandra

La varsta de 17 ani am participat la un concurs national de literatura pe tema jurnalului. Pe atunci mi-am trimis eseul in mail, ca o alta masura de a ma asigura ca nu-l voi pierde. Daca tin minte bine, cred ca am castigat o mentinune. Am sa lipesc cateva pasaje aici. Va fi pentru prima oara cand citeste altcineva in afara de juriul acelui concurs. Si fac asta pt ca nu l-am mai citit de …6 ani, si am ramas placut surprinsa:

Jurnalul ca marturie

Cumva, candva, oricum,`

               Am fost, voi fi si sunt.

               Trecut, prezent, viitor,

               Ciudat, inutil, dezamagitor,

               Frumos, special, surprinzator,

               Zambesc, visez, iubesc,

               Plec, ma intorc, traiesc!

O lume in scris, in care noi suntem stapani, fiinte de hartie. Un depozit al amintirilor, dominat de momente de sinceritate si dorinta de confesiune. Jurnalul este martorul trairilor cele mai importante ale noastre, ale bucuriilor, ale lacrimilor varsate atunci cand suntem tristi sau dezamagiti. Ce poate fi mai simplu decat sa transformi faptele in cuvinte, pe care ti le transimiti chiar Tie? A scrie ce gandesti, si ceea ce ti se intampla, a citi ce ai scris inseamna rememorarea momentelor pe care le-ai trait cu o mare intensitate si pe care, astfel , le poti pastra in siguranta, departe de ochii curiosi ai celor care te cunosc. […]

Jurnalul meu inseamna existenta mea. Este alcatuit din reguli si limite pe care eu le impun… lipsa limitelor uneori fiind o regula. […]

Inconstient, in fiecare dintre noi exista un jurnal personal, reprezentat prin trecut si amintirile legate de el, chiar daca ele nu sunt desfasurate intr-o anumita ordine cronologica pe o foaie de hartie. Intamplator, uneori avem nevoie de un martor al adolescentei noastre.[…]

„EL”…jurnalul, este aproape un prieten imaginar, care nu te critica si nici nu te apreciaza. Cu voia ta, el doar te „asculta”. Este prietenul tacut si adevarat al adolescentei tale. Este poate chiar adolescenta ta. Desigur, nu poti spune „azi, mi-am propus sa ma intalnesc cu jurnalul meu”, dar poti scrie „draga jurnalule”, si atunci, cuvintele curg iar tu te simti bine marturisind. [….]

Poate prin jurnal, si eu am ajuns sa ma cunosc mai bine, sa trag concluzii despre aspectele care imi contureaza personalitatea, pentru ca, prin ploaia calda de cuvinte, paginile unui jurnal sunt pline de viata. […]

Primul meu jurnal a inceput cu descrierea mea, de la adresa unde locuiesc pana la culoarea mea preferata. Intr-adevar, ma simteam obligata sa spun cine sunt, desi nu era nimic oficial. Era doar un fel de a-mi sublinia identitatea intr-un teritoriu proaspat pe care il marcam si in care eu imi acordam titlul de personaj principal. Incepeam toate capitolele cu setea de a scrie si de a ma descarca si le incheiam cu o nota de optimism, ca sa nu transform totul intr-un spectacol dramatic. Ar fi existat aceste riscuri in masura in care de multe ori utilizam jurnalul cel mai des pentru a ma elibera de energia negativa captata intr-un conflict cu o colega , intr-o mica dezamagire pe plan sentimental. […]

Simtind nevoia sa intaresc ceea ce am spus, jurnalul este un depozit de mici secrete personale, o lume ascunsa si bine pastrata intre paginile unui caiet, aparent ca oricare altul. Deschizandu-l, te poti pierde in trecut si retrai amintiri. Copil fiind, ai nevoie de cineva caruia sa-i vorbesti, sa-i pui intrebari fara sa-ti raspunda, sau la care sa raspunzi chiar tu. Ai tendinta spre confesiune…si asa apare jurnalul! [….]

Poze cu mine din liceu 😀

Pt. A

Posted in ASA SUNT EU! :) / This is ME with tags , on 22 Noiembrie 2012 by Heliana Lixandra

Octombrie 2009……. … ……Iulie 2012

22 Noiembrie 2012:

Dragostea nu se cumpara, prietenia nu se vinde.

Nicio prietenie nu este perfecta.

Imi este dor de tine, desi stiu ca nu o sa te mai vad, si nici nu voi mai vorbi cu tine.

Dorul de prietenia noastra, de tine, nu se vindeca prin amintiri.

Amintirea, e singurul lucru care ne-a ramas.

Imi lipsesti… Nu stiu daca ma citesti, noi nu mai comunicam in niciun fel.

Nu scriu trist. Zambesc. Zambesc pt ca mi-e dor de tine (tind sa repet) si iti multumesc pt ca ai existat in viata mea, chiar daca doar pt cateva capitole. Sper ca mai ai „caietul nostru”, si alte prostioare specifice noua.

Va veni, probabil, un moment in

Du-te – vino copilarie!

Posted in ASA SUNT EU! :) / This is ME with tags , , , on 13 Noiembrie 2012 by Heliana Lixandra

                                                                                           

Credeam ca atunci cand vine vorba de – gelozie, invidie, rautate, barfa, de a sapa groapa altuia (si multe alte expresii cu aceeasi insemnatate) ne referim la adolescenti, si oricine sub aceasta varsta. 

Nu scriu acest post pt a accentua vreo idee, deoarece oricine are propriile idei legate de acest subiect. Acum chiar generalizez referindu-ma la o singura persoana.

Am depasit stadiul de gradinita, scoala generala, liceu, unde (participand sau nu) am vazut tot felul de zanzanii intre fete. Mai…si ale naibii suntem noi femeile. Cat de ipocrite putem fi uneori, fara ca vreun barbat sa-si poata da seama. Asta da diferenta intre cele doua specii. Pentru ca nu am vazut in viata mea vreun barbat care sa faca pe „mironositul”. Asadar, am depasit acest stadiu, si ma asteptam ca odata cu varsta, prioritatile si valorile noastre, sa ni se schimbe si nevoia aceea de a ne pierde timpul prin a fi in ipostaza de ..hmm…cum sa-i zic..?.. Hai sa spun asa: sa renuntam la maimutareli, vaicareli de la prostii de genul „una s-a imbracat la fel ca mine” pana la „uite-o pe aia cum e imbracata, sigur e vreo usuratica” (asta ca sa vorbesc frumos). Din punctul meu de vedere pt toata lumea e valabila vorba „cine nu ajunge la struguri spune ca sunt acri!”.. Bineinteles ca diverse frustrate spun „ca sunt acre” alte femei. (repet: asta ca sa vorbesc frumos). Hmm, tot raman la „am depasit acest stadiu”. Pai..raman aici, pt ca nu l-am d e p a s i t .

Uite-te la 2 fetite care se bat pe o jucarie intr-un spatiu de joaca pt copii, le vei vedea peste ani, poate 10, 20, 30 de ani sau mai mult, cum se bat pt altceva. Doar ca de data aceasta motivele sunt mai „importante”. Barfa, rautatea si invidia sunt atribute ce tin de felul nostru de a fi, si nu dispar pt ca ne-am mai maturizat/ am devenit independenti financiari/ am facut copii.

De ce scriu asa ceva? Scriu pt ca mai devreme m-am enervat foarte tare. Scriu pt ca sunt foarte surprinsa de cat de departe se poate ajunge cu aceste „atribute”. Scriu, desi poate in general mi se pare un subiect lamentabil, acum il savurez si il despic in 4. Scriu in stilul meu, scriu ce simt si nu despre ce am vazut intr-un film sau am auzit la vreun colt de bloc. Si m-am enervat pt ca anumite lucruri chiar au acest efect asupra mea pt un moment sau poate doua. Pentru ca eu chiar stiu ca sunt un om bun, si niciodata ranchiunos! Pentru ca, desi uneori ai capacitatea de a evita anumite personaje si de a le inlatura din viata ta, pe altele trebuie sa le pastrezi, asa cum sunt ele… Si mai stiu un lucru: nu voi caracteriza niciodata o persoana fara sa ajung sa o cunosc (cu limitele adecvate)! Nu voi fi nedreapta, nu voi minti si nici nu ma voi consuma daca vad vreun om destept si frumos! Si nici nu astept de la toata lumea sa faca la fel ca mine pt ca, in mod evident, nu se va intampla.

Probabil o sa cititi printre randuri.. Nu puteti sa vedeti decat ca am tratat acest spatiu ca fiind intr-adevar al meu, din moment ce am „prins” ceva de moment si m-am descarcat aici. Sper doar sa nu va incarce cu vreo energie negativa.

Cam atat de zis.. Public post-ul, ma ridic de la laptop, ma duc in bucatarie sa-mi pregatesc ceva de mancare, apoi vad ce mai fac… O sa ma culc devreme pt ca maine voi avea o dimineata incarcata… si.. cam atat. Nu ma mai intorc la aceasta poveste.

*Cand am spus barfa nu m-am referit conversatiile de genul: „cat am luat in greutate!”, „ce culoare sa-mi vopsesc parul”  !

Eu, tu, noi, voi..

Posted in ASA SUNT EU! :) / This is ME with tags , , on 22 Septembrie 2012 by Heliana Lixandra

Nu poti face pe oricine sa te placa! Oricat de mult mi-ar placea mie sa nu las impresii gresite (asta si poate pentru ca ma iubesc prea mult si ma plac prea mult si uneori ma indoiesc ca altcineva n-ar putea s-o faca), nu ma chinui niciodata sa arat altceva decat ceea ce sunt! Si..Doamne cate defecte am si eu! Normal ca am, doar..niciodata nu ma voi cunoaste atat de bine, si nici nu voi putea controla eul meu! Dar este interesant sa incerc sa ma cunosc, si e un lucru absolut natural! Asa cum nu imi pot ingradi eul de la a se desfasura asa cum este el facut, nu-i pot face nici pe altii sa gandeasca sau sa faca ce vreau eu!

INSA….trebuie sa devin mai toleranta! Trebuie sa nu mai fiu atat de impulsiva! Simt ca nu mai am rabdare sa explic tuturor „de ce” si „cum”. Nu stiu daca anul care a trecut m-a schimbat prea mult…dar stiu ca am indepartat anumite persoane din viata mea! Si le-am indepartat cu buna stiinta, ireversibil! Nu stau pe ganduri, nu incerc sa ma razgandesc, pt ca trebuie sa-mi asum deciziile, indiferent daca or fi ele….greseli!

Am inceput sa scriu in acest blog….prin anul 2010! Ha…nu s-au produs schimbari majore de atunci, pentru ca viata mea este tot intr-o continua schimbare si transformare! (asa cum am tot scris de la inceput)

Acum invat! Invat ceva despre mine!

Ce amalgam de propozitii care pentru voi poate nu au niciun sens!

M-am saturat de oamenii care se cred seriosi si maturi, care dau sfaturi multe si nu observa cand se impiedica! Cand nu stii ceva..mai bine taci! Ce rost are sa vorbesti doar de dragul de a vorbi?

Cu toate ca am adorat dintotdeauna faptul ca noi oamenii, suntem atat de diferiti, iar daca am fi egali si asemanatori in caractere totul ar fi o rutina vesnica! Dar totusi……prea multe caractere! Prea mult timp pierd incercandu-le sa le inteleg!

Imi doresc sa fiu mai egoista!

Va urma ..in curand in viata mea….un razboi cu mine insumi!

Dupa ce ca scriu atat de rar aici, nici macar nu am scris ceva extraordinar! Dar….e vorba despre mine, si e blogul meu.. si…despre ce altceva pot sa scriu mai bine? 🙂

Despre nimicul cu care am intervenit in ultima perioada…

Posted in ASA SUNT EU! :) / This is ME on 13 Ianuarie 2011 by Heliana Lixandra

N-am mai postat nimic pe aici.. Simt ca mi-am tradat imaginatia…Pentru ca nu am mai luat-o in seama.:) Nu stiu in ce stadiu ma aflu acum..Nu stiu unde sunt.. Nu stiu nici sa raspund la cea mai banala intrebare: „Ce faci?”. Imi pun atatea intrebari! Insa, intrebarile, uneori, sunt cele mai bune raspunsuri! Nu pot sa scriu despre altceva, atata timp cat fac parte doar dintr-o scena de lupta cu mine. Si cum as putea sa scriu aici despre mine, atata timp cat as lasa doar un spatiu gol?:) Poate voi reciti acest post peste cateva zile si voi considera ca trebuie neaparat sa-l..sterg. Poate mai scriu putin, si voi considera ca nici nu trebuie sa-l mai postez!:))

Un alt fapt care mi-a taiat tot elanul de a mai posta: Din click in click am ajuns pe blogul unei fete…pe care nu o cunosc. Am citit din curiozitate pentru ca unele titluri pareau interesante. Am gasit acolo fraze si idei intregi copiate de la mine… Mi s-a mai intamplat o data. Nu-mi place, dar n-am decat doua variante: sa ma enervez si sa nu-mi mai las gandurile la indemna oricui:)) sau…sa continui asa si sa trec cu vederea. O sa adopt a doua varianta, dar presimt ca voi avea tendinta sa fiu mai rezervata.

Aici se incheie acest post sec…dar care a umplut putin dintr-un gol…:)

%d blogeri au apreciat asta: